Miros de sarbatoare

Zilele astea , tot butonand telecomanda , am dat de reclamele deja cunoscute la Coca-Cola , Tuborg , Jacobs. Le ador. Imi dau asa o stare de bine , de liniste , de ACASA.
Azi , in timp ce ma uitam la "Singur acasa" [seria asta a devenit parca o traditie a Craciunului , aduce un plus de farmec sarbatorilor] , m-am trezit cu mamaie si cu un platou plin de placinta calda. Placinta de dovleac cu scortisoara si o cana de vin fiert. Si toate astea langa soba calda , in camera bunicii mele dragi care parca imi zambea din tabloul din perete. Cum sa nu simti ca vine iarna ? Ca vin sarbatorile ? Si chiar si-asa , regret ca nu le mai astept cu atata emotie ca in copilarie. Pe-atunci asteptam cu nerabdare sa vad cum nici anul asta nu primesc nuielusa de la Mos Nicolae pt ca sunt un copil cuminte , cand il sunam cat ai clipi pe Dragos sa-i povestesc ce papusa frumoasa am primit , cand bunica imi lasa doar ochii liberi cand ieseam la joaca in zapada , cand veneam uda din cap pana-n picioare de la derdelus , cand il sorcoveam pe tataie cu florile din vaza toata iarna pentru inca un corn Magic , cand primeam cele mai super cadouri de la nasi , cand plecam in vacanta la bunici de vineri dupa scoala pana duminica seara inainte de inceperea ei , cand impodobeam bradul din noiembrie ...
Era tare frumos. Acum ma gandesc cu groaza ca va ninge in curand iar eu voi fi bombardata cu bulgari [asta in cel mai fericit dintre cazuri].

Iti multumesc ca ai fost tu.

Cu cateva ore mai devreme eram deznadajduita... Acum mi se pare prea mic cuvantul... "Deznadajduita"... E prea putin pe langa ce simt acum...
Se spune ca prima dragoste nu se uita niciodata. Se mai spune si ca prima dragoste nu e ultima. Sper sa fie asa intr-adevar. Pentru ca nu vreau sa uit niciodata de tine si pentru ca vreau sa mai simt cel putin odata tot ce am simtit langa tine. Ai fost parte din mine... Inca esti. Si vei fi o perioada buna de acum inainte. O sa-mi lipseasca zambetul si alunitele tale frumoase. O sa-mi lipseasca felul tau de a-mi vorbi si felul in care ma priveai. Imi placea sa razi de perlele mele , de inaltimea mea , de picioarele mele mici , imi placea sa razi pur si simplu. Iubeam sa te vad razand.
Imi pare rau ca n-am stiut sa-ti arat cat te iubesc de mult. Caci da! Te iubesc , fraiere! Si vremea in care o sa vorbesc despre asta la trecut e departe... Ai grija de tine si fii totul pentru altcineva. Totul meu ai stiut sa fii cu desavarsire.

Deznadajduita

Se pare ca de la un timp nu mai stiu nimic. Nu mai stiu sa fiu eu. Sa-ti arat cat de drag imi esti , sa-ti zambesc , sa ma las purtata de val. Si zau de nu ma ofitc. M-am schimbat... Cum se poate intampla asta daca nimic in mine nu s-a schimbat?! Nu... e doar o impresie de-a ta. N-are cum sa fie altfel. Raman aceeasi neindemanatica ce strica tot ce atinge , aceeasi enervanta ce rade atunci cand o pupi , aceeasi fraiera...care te adora.

Indiferenta...

Imi place viata mea si ce nu-mi place , las in urma.

SI mai multe planuri

Azi am fost intrebata cum rezist fara ea , ca deh , e la facultate :))
Am zis ca supravietuiesc. Ca oricum vorbim la telefon si ne vedem saptamanal. Acum ca stau si ma gandesc , mi-ar fi imposibil fara ea atat de mult timp. Fara discutiile alea infinite , fara crizele de ras si cele de ciocolata , fara colega mea de banca , de "suferinte" si rasete cu lacrimi si dureri de burta.

Desi azi am fost putin deznadajduita ca nu mi-a primit mesajul cu urarile de bine , stiu ca e cam singurul lucru rau care ni se poate intampla. Si oricum , am eu timp sa-i urez de bine. Si planurile noastre vor deveni realitate , de asta sa fii sigura draga Jouette. Bine , spre binele tau ar fi de preferat sa nu devina chiar toate. Doar nu vrei sorcova pe post de buchet de nunta , ciocate albastre si 6 copii. Oricum ar fi , voi fi acolo sa ma sorcovesti , sa ma calci pe picioare la brau , sa-mi zica micutii tai "tusa" 8->

Inchei glorios urandu-ti sa ai o viata cel putin la fel de frumoasa ca pana acum [mai ales ca cea din ultimii 11 ani] si invata naibilui si tu la engleza aia sa nu te mai plictisesti atat! :d

La Multi Ani , SPECIALA MEA!

Zile de chelie financiara

Azi , clubul Ratatilor Majori se mareste cu doi membrii.
Maine , va continua sa se mareasca...



Eu ... Eu rezist cu stoinicie crizei. Nu aia financiara , o alta criza... Dar despre criza , maine.

Ps. : La multi ani , iubitii mei !

Future memories

Si maine se intampla iar. A 12-a oara. Maine este ultima mea "prima zi de scoala". Maine incepe ultimul an de liceu. Ultimul an de : lapte gros , macao pe porunci , zile Panini , biletele , vorbit la telefon pe sub banca , copiat la teste cu colega de banca , 2 la engleza , diriga , retarzi ...

In urma cu 11 ani , in perioada asta se intampla ceva "mai tragic" decat inceputul scolii in sine. In a 3-a zi de scoala , se intampla ca o borcanata cu o funda mare in par , uniforma apretata si adidasi portocalii cu talpa groasa [ eu aveam la fel , dar pe verde] sa intre in clasa. M-a cucerit inca din primul moment , semanam atat de mult. Din spusele ei si eu as fi cucerit-o , m-a privit si a zis "Tu o sa fi prietena mea!" .
Dupa 11 ani , nu s-a schimbat nimic. Vedem la fel de "in dungi" dar eu nu mai sar sa-i divulg secrete importante ca in cls 1 cand am dat-o de gol in fata colegului meu de banca de care ii placea. :d
Crisu e singura pe care stiu ca pot conta la orice ora din zi sau din noapte , e singura care e mereu de acord cu mine [ si daca nu e , ne contrazicem pana ajungem la un punct comun] , e singura cu care nu ma plicitsesc in veci sa vorbesc despre absolut orice nimic , e singura persoana cu care daca ma cert , mai mult de cateva ore nu pot sta suparata. Cu ea stau ore intregi la telefon , imi petrec noptile pe net , cu ea rad in hohote fara motiv. Ea era cu mine cand am cazut pe gheata , dar snitelul l-am protejat bine , ea era cu mine cand ne-am ratacit in Bucuresti , ea era cu mine cand am chiulit de la meditatie. Eu eram cu ea cand a trantit ardeii unei mamaici , eu eram cu ea cand avea corespondenta incarcata cu cereri in casatorie de la necunoscuti , eu eram cu ea cand l-am cunoscut pe Lucky .
Jouette e cea cu care impart cele mai frumoase amintiri si stiu ca de fapt , cele mai frumoase amintiri impreuna abia de-acum incep. Pentru ca , si daca ne-am muta in colturi diferite de lume , tot prietene vom fi. Pentru ca o prietenie ca a noastra dureaza si pentru ca abia astept sa-ti fiu nasa si sa chiui la nunta ta \:d/

Be careful , it's my heart !

Nu e un ceas elvetian cu o curea de neinlocuit , dar te poate invata ca timpul inseamna momente , nu ore.
Nu e un radio la care poti asculta mii de melodii , dar cu siguranta "danseaza" in ritmul melodiei tale preferate.
Nu e prima bicicleta primita cadou , insa iti mentine cel mai bine echilibrul si te indruma cel mai bine spre locul tau.
Nu e un fular calduros in timpul iernii , dar iti tine cel mai bine de cald.
Nu e un pahar de cola baut la miezul noptii , dar iti provoaca insomnii nopti de-a randul.


Nu e nici cel mai drag obiect , nici cel mai scump.

E doar o inima. O poti pastra sau te poti lipsi de ea.


Dar nu uita : ai grija , e inima mea !

E frumos la mine-n suflet ?

Mi-e bine stiind ca vei zambi in mii de ani gandindu-te la mine. Ai sa te miri ca m-ai uitat.
Eu , desi gandindu-ma la tine , voi fi departe. Ce-as mai putea sa iti ofer in mii de ani ?

Trecut , prezent si viitor

Imi place sa cred ca odata cu lumea , evoluez si eu. Si-n rau , dar si in bine.

Fata de anii trecuti , doar sufletul mi-a ramas neschimbat. Sunt inca o visatoare si probabil asta ma va defini intotdeauna . Din punct de vedere fizic , sunt total schimbata. Atunci eram blonduta si cu parul foarte lung , aveam ochii albastri-indigo , inalta pentru varsta mea si extrem de slaba. Acum parul s-a inchis pana la saten si l-am taiat excesiv , ochii mi-au devenit gri-verzui , sunt cea mai pitica din grup si celulita ma cam bantuie. Doar zambetul a ramas acelasi . Unul laaaarg. Pe viitor nu-mi doresc decat sa-mi mai creasca parul , ca-l regret tare , si sa-mi pastrez zambetul pe buze.
Acum am alte convingeri , alte pareri despre viata. Acum ma contrazic doar atunci cand sunt foarte sigura ca am dreptate , acum incerc sa-mi scot la interval personalitatea de leu
numai la nevoie , incerc sa fiu mai temperata si sa nu-mi impun punctul de vedere . Acum prefer sa-i fac pe ceilalti sa-l accepte de bunavoie. Incerc sa fiu si rationala.
Peste ani mi-as dori sa reusesc toate astea mult mai bine ca acum. Sa fiu o persoana matura , care stie ce vrea de la viata si care se bucura de tot ce ii ofera ea. La urma urmei , despre asta e vorba in viata . Sa-ti doresti. Daca iti doresti ceva cu adevarat , nu te lasi pana nu reusesti .

Viseaza . doreste-ti , munceste si o sa fie bine !
Hai sa evoluam in bine ! :)

I'm alive

Intre zambete , il sarut o data si-l respir de doua ori.

Inapoi la 4 ani

Da , maine se intampla . Maine oficial nu mai am nicio treaba cu "being child" . De maine mi se va spune "adult" .
Mult timp am asteptat ziua de maine , mult timp mi-am facut tot felul de planuri legate de ea , de mult visez la acel 00:00 ce duce la 24 iulie . Mult timp , mai putin azi . Acum nu-mi doresc decat ca ziua de azi sa se prelungeasca la nesfarsit , ultima mea zi de "aia mica" ... Cand o sa vina , MAINE o sa ma prinda cu telefonul inchis , la fel si interfonul , cu cablul de la net scos si cu "O lume minunata" pe repeat , in pijamale inchisa in camera mea . Singurul "La multi ani" pe care imi doresc sa-l aud e "La multi ani inapoi" . Inapoi spre taramul copilariei .
Din pacate , ai mei prieteni nu vor lasa ca cele spuse mai sus sa se intample , ma vor scoate cu forta din casa , ma vor asalta cu pupici si urari de bine si telefoane .
Cei din familie nu vor fi prea prezenti din fericire , insa vor avea grija sa-mi transmita si sa ma bombardeze cu tot felul de nimicuri materiale . Ei habar n-au ca cel mai frumos cadou l-am primit deja si ca restul nu ma prea intereseaza . Da , nu vreau cadouri acum . Nu o sa astept cu nerabdare , ca in anii trecuti , sa vad ce mi-au trimis matusile , ce imi voi lua pe banii de la bunici . Acum nu vreau nici macar maimutoii aia simpatici la care salivez de fiecare data cand trec pe langa vitrinele magazinelor pt copii . N-o sa vreau nici acel tort facut in casa de mama cu multa cacao pe care pur si simplu il ador . Nu vreau nimic . Nimic nimic .

Hai sa traiesc !

Thriller

Se spune ca dragostea nu are nici sinonim , nici definitie . Cu toate astea , toti oamenii incearca sa gaseasca cele mai potrivite asocieri care sa descrie acest sentiment/stare/simplu cuvant. Facand asta , majoritatea dintre ei uita esenta dragostei , aceea de a o trai din plin. Incercand totusi sa nu fac aceeasi greseala , am sa ii gasesc si eu un seaman , daca pot spune asa .
Am auzit fraze ca "dragostea-i un trandafir frumos mirositor" sau "dragostea e ca o apa curgatoare" . Dragut , intr-adevar . Insa mintea mea bolnava poate mai mult de atat . Stie cineva ce e ala un "loc de veci" ? Da , e o bucata de pamant din cimitir in care ne petrecem vesnicia linistiti [ sau nu , asta in cazul in care exista intr-adevar fantome :d ]
Pentru mine , DRAGOSTEA=LOC DE VECI .
Cand o sa si explic , o sa intelegi ca n-am nici macar un dram de macabru in mine.
Multi se lauda ca iubesc azi , mai toti isi striga dragostea prin pateticul "te iubesc" . Cati oare vor simti asta vreodata in viata lor ? Da , sa stii sa iubesti e probabil cel mai greu din tot ce stie omul , in dragoste nu exista manual . De fapt , psihologii incearca ei sa ajute cumva numai ca ar cam trebui sa faca manuale pt fiecare om in parte pt ca fiecare om iubeste in felul lui . Cand are pe cineva , omul este tentat sa se simta proprietar , crede ca acel cineva ii va apartine toata viata . Pana la un alt cineva , si tot asa . Si astfel , din proprietar devine chirias . Alta este povestea locului meu de veci . Prin ochii mei , dragostea nu dureaza o viata , dragostea dureaza dincolo de ea . In toate formele posibile . Si acolo nu esti nici chirias , nici proprietar . Acolo esti un simplu locatar . Unul vesnic.
Pentru ca dragostea e mai mult decat s-a zis pana acum si se va spune de acum incolo ...

Super!

In ultima vreme am neglijat blogul deoarece am scris mai mult in jurnal . Recunosc , am ales asa pt ca jurnalul e singura mea scapare de la analfabetism pe timpul vacantei . Daca n-ar fi el , probabil as uita sa scriu .
Trecand peste introducerea asta oricum fara rost , mi-e al dracului de bine . Atat de bine incat mi-e frica de starea asta . A , si cred ca ar trebui s-o las mai moale si cu expresia "al dracului" .. In fine , o sa lucrez la asta . Acum sa ne intoarcem la lucrurile importante . Spuneam ca mi-e bine . Cica fara sani nu exista paradis [nu ma mai uit de mult p acasa! , am vazut un spot publicitar din intamplare doar ] .. Si la ce-mi trebuie paradisul daca si pe norisor sunt fericita ? Detalii..
Dau vina pe pitici pt postul asta . Nu tac deloc ..

Traiascaaaaa !

Sunt aproape 18 ani de cand locuiesc aici si pana azi n-am stiut cat d aproape e Giurgiu de cer . Traiascaaaa mama ca exist , ea sa traiasca . :d

It must have been love.

Zilele trecute am vazut un film , nu foarte bun ce-i drept , in care aparea o replica ce mi-a dat de gandit . Suna cam asa : "Unii oameni isi fac iluzii romantice desarte iar altii manifesta un interes preopnderent pentru sex. Ambele situatii nu sunt decat cai ce , mai devreme sau mai tarziu , duc spre singuratate" . Si ma intreb , care e situatia cea mai favorabila ? Romantic nu e bine , "sex machine" nu ...
Revenind la mine , incerc sa ma adaptez situatiilor extrem de ciudate la care sunt supusa in ultimul timp . Am ajuns sa zambesc mecanic ... Pff , imi iese al dracului de bine . Acum nu ma mai comport ca o proasta , acum chiar sunt una .

Aproape mare !

Ca de fiecare data cand se apropie ziua mea de nastere , devin si acum extrem de melancolica si ma gandesc la ce am realizat in ultimul an .
Pot afirma cu toata siguranta din lume ca varsta de 17 a fost cea mai tumultoasa din viata mea . Si nu pentru ca am facut nu stiu ce idiotenie sau lucru iesit din comun , ci pentru ca anul asta s-au produs cele mai radicale schimbari pentru mine . Cantarind ultimele evenimente , imi dau seama ca 17 ani e o varsta extrem de ciudata . Tu , ca om aproape major iti inchipui ca esti indreptatit sa faci tot ce face un adult , insa cand vine vorba de responsabilitati ramai in categoria celor mici .
Eu imi amintesc si acum cum , pe la vreo 13-14 ani cand imi cumparam toate revistele de fete , vedeam acolo anunturi date de tipe de 17-18 ani . Mi se pareau niste zeitati , singura mea dorinta era sa ajung si eu sa cer sfaturi in amor la revista si sa sune cam asa : " ce sa fac? oare ma iubeste sau doar ma foloseste ? sa raman cu el sau sa-l accept p S. ? alexa , 18 " ... Acum stau si ma gandesc la cat de retardate erau tipele . Eu macar eram mica si faceam teribilism , dar in capul lor ce era ?
Pe la 12 ani eram fermecata de matusile mele gemene care aveau fix 18 . Imi placea sa le vad cum se aranjeaza , sa le aud povestind de X-ulescu , sa ma plimb cu ele pe strada si sa le salute lumea , imi doream sa arat ca ele , ma imbracam cu hainele lor pe ascuns si invatam sa merg pe tocuri . Dupa 6 ani , ele sunt proaspete mamici care vorbesc de parcuri , de jucarii si pampersi . Si eu inca le admir .
Tot pe la pubertate eram fermecata de machiaj si oja . Dupa cativa ani buni , ma machez la fel de prost , iar cu oja ma dau incredibil de aiurea . La capitolul asta nu s-a schimbat nimic .

Nu o sa uit niciodata cum il veneram pe Piticu' si toata formatia Simplu . Si acum pastrez dosarul cu postere si articole cu ei .

Ce imprevizibil e totul ... Cate schimba timpul . Zilele trecute am reintalnit o colega de gradinita . Era fata cu care-mi schimbam senvisul si cu care jucam "Pic-Pic" . Era cea mai buna prietena a mea de acolo , cea mai tacuta si asculatoare din grupa . Acum nu e decat o pitsi machiata strident si cu colaceii la vedere ... De salutat nu pun problema pentru ca , recunosc , m-am schimbat destul ...
Cand ii povestesc mamei si ii spun ca nu-mi vine sa cred cate s-au schimbat , ea ma asigura ca vor aparea si mai multe schimbari , unele asteptate altele nu . Deci , sa vedem cam care ar fi ..
Imi doresc sa ramana neschimbat : prietenia mea cu ele , sufletul meu inocent , mama si tata , amintirea lui , visele mele .
Imi doresc sa se schimbe : oamenii , unele sentimente ce inca le port in mine si ma macina , perspectivele mele , asteptarile de la mine insami ... Si cred ca ar mai fi dar nu-mi vin acum in minte .
Pana una alta , 18 te astept ! Si desi uneori ma gandesc cu groaza la viitor , sunt aproape sigura ca suna bine :d

P.S. : La multi ani , ba !

Moartea , singura banalitate ...

Dupa un an - fix un an de cand am murit si am inviat sufleteste de mii de ori - realizez ca timpul nu vindeca . Doar trece ... Iar eu regret ca n-am facut cat trebuia sa fac . Regret ca nu m-am bucurat si mai tare de toate clipele petrecute impreuna , ca nu am ras si mai mult decat am facut-o , ca nu ti-am zis niciodata cat de mult insemni pentru mine ...

Am depins si depind mereu de un gest de afectiune . Si tu ? Tu de ce nu esti aici sa-l oferi ? Si eu ? Eu de ce nu-ti mai pot vedea macar o data ochii aia limpezi si calzi care ma ghidau si pan' la dracu' ?

Da , aveam incredere oarba in tine . Erai zeul meu , daca tu te urcai in pom dupa cirese , stiam ca trebuie sa invat sa ma urc si eu . Si incercam pe ascuns . Doar sa te surprind cand voi reusi . Si nu-mi iesea din prima . Si imi juleam genunchii , dar asta nu ma impiedica sa mai incerc . Si reuseam intr-un final . Si-ti aduceam cirese , ca semn al triumfului meu .
Daca te vedeam discutand despre fotbal , stiam ca fotbalul este pasiunea mea . Daca imi ziceai ca morcovii sunt cei mai buni , mancam tone de morcovi indiferent daca imi placeau sau nu .

Acum ma simt ratacita . Fara tine , parca nu am directie . Desi merg inainte , as vrea sa stau pe loc .Singurul lucru care ma opreste din plans atunci cand ma gandesc la tine sunt amintirile , amintiri ce ne vor lega mereu . Ramai special pentru mine toata viata ! Si dincolo de ea !

Ai grija de mine , dar mai ales ai grija de sufletul tau ...

Ce faci ?

Ma gandeam ca de la un timp sunt din ce in ce mai putin receptiva la ce aud in jurul meu . De cele mai multe ori , mai ales dimineata sau dupa somn , urasc sa fiu bagata in seama . Cred ca incep sa-mi fac o lista cu intrebari stupide pe care pur si simplu le detest . Pe langa "Tu chiar vezi cu ochelarii astia ? " sau "Esti suparata ?" [ asta mi se pune atunci cand sunt tacuta pur si simplu ] , am observat ca incep sa reactionez ciudat si la clasicul "Ce faci ?" ... Frate , intri in clasa , ma vezi ca-mi scriu tema , la ce ma mai intrebi ? Intri in bucatarie , mananc . Ce urmeaza ? Aceeasi aberatie ... Nu inteleg . Din moment ce tu , cu proprii tai ochi imi vezi activitatea , ce rost mai are intrebarea ? Macar pune alte variante . gen "Ce ai mai facut?" sau "Esti bine?" . Parca nu suna atat de rau . Si la fel de jalnic mi se pare si raspunsul . Deci cam asa : " -Ce faci ? / -Bine. " ...
Da recunosc , nu sunt tocmai binedispusa . Dupa o noapte scurta , cu somn de 5 ore , mi-am zis sa dorm si eu putin . Am fost trezita de 3 ori cu telefoane [ cik am si raspuns :d mie nu mi-e foarte clar ] plus o mama care s-a gandit ea asa ca mi-am lasat ghiozdanul in drum si parca simtea nevoia sa-l ridic . Acum ma cam doare capul , dar in scurt timp imi voi reveni si-mi va fi bine .
Tie cititorule , iti doresc o zi buna . Cat a mai ramas din ea ...

Mi-e dor de ce-o sa se intample !

7 dimineata . Desi inca mai dormi macar in gand si visezi la patul tau moale si cald , esti la scoala . Te indrepti mecanic spre aceeasi banca , cea pe care scrie macar numele tau in pix de cea mai proasta calitate dar care nu s-ar lua cu nici cel mai bun detergent , si te asezi . Deschizi ghiozdanul/geanta/mapa , scoti un caiet despre care nu stii foarte clar de ce materie e , cartea oricum n-o ai niciodata la tine , realizezi ca nici macar un amarat de pix . Te imprumuti la acelasi coleg despre care stii ca are in permanenta unul in plus , ba chiar mai multe . Se suna de intrare . Profesorul de istorie intra . Te uiti ciudat la el si-ti dai seama ca te asteptai sa ai economie . Oricum nu conteaza . Ora incepe . Profesorul isi incepe discursul , tu incepi sa fugi cu mintea . Bate la usa . Colega ta mereu intarziata isi cere scuze si intra in banca . Rasufli usurat . Stii ca acum ai cu cine sa dezbati subiecte mult mai interesante decat Primul Razboi Mondial . Vi se fac repetate reprosuri si vi se cere sa incetati cu povestile . Intr-un final va linistiti . Dupa cateva interventii cu privire la lectie , iti dai seama ca nici materia asta nu iti merge la suflet . Renunti . Iei pixul , si pt ca pe banca nu mai ai unde sa pictezi , deschizi caietul la ultima pagina . Franturi din melodii triste iau nastere . Ba chiar nume proprii si inimioare/stelute/floricele . Ora se termina , Acum stii ca vei avea economie cu siguranta . Si dupa economie inca vreo 4-5 ore zac in orarul prost creat dupa parerea ta . Si asa decurge fiecare zi .
Pentru ca liceul este cea mai frumoasa perioada din viata unui om .
Pentru ca dragii colegi din liceu raman prieteni pe viata .
Pentru ca vorbareata cu care razi in ore si copiezi pe rupte la teste va ramane mereu colega ta de banca .
Pentru ca vacanta se termina mai frumos in momentul in care iti revezi colegii .
Pentru ca si cei mai nesuferiti profesori vor avea parte de un salut de la tine tot restul vietii .
Pentru ca pungile de chips-uri si cartofii prajiti sunt mai buni atunci cand le mananca zeci de persoane deodata .
Pentru ca directoarea nu-ti va mai parea atat de fioroasa peste ani .
Pentru ca imi voi aminti mereu de toti cu drag .

Adio dar raman cu tine !

Desi am pus un titlu mai mult decat tragic , lucrurile nu sunt chiar asa d sumbre . Spuneam zilele trecute de ochelari ... Ei bine , dupa aproape un an in care i-am azvarlit d colo colo , intr-un final au cedat . :-< m-am asezat p ei si au trosnit . Si le simt lipsa . SI pana cand ii voi inlocui cu altii [ cam o luna dureaza procesul ] imi voi da seama cat i-am subestiamat :d
Adio , dioptriile mele mari si scumpe ! Gata si cu of-ul de pe ziua d azi ..

Soyons heureux ensemble !

Ma simt usor ... straina . De toti si toate . Desi mi-e mai bine ca niciodata , am momente in care nu-mi dau seama ce si cine sunt . Ce caut eu in vietile voastre si voi intr-a mea ? De ce am o viata ? De ce mi-o petrec cu voi si voi vi le petreceti pe ale voastre cu mine ? Ce am facut sa merit o asemenea mama , o asemenea prietena [ da , intr-un final una e :) ] , un asemenea iubit , asemenea verisori [ unii mai sunt cu mine , unul nu ... de fapt mereu va ramane cu mine ] ? De ce ei ma fac sa ma simt speciala , desi sunt constienta ca nu sunt ?
Si da , ziceam ca mi-e bine . Si acum sunt sigura ca si in trecut mi-a fost . Si nu regret nimic . Si daca vreau ceva din trecut , il pot avea oricand . Prin amintiri ... Eu sunt stapana amintirilor mele si nimeni nu mi le va lua vreodata !
Si pentru ca il ador pe Minulescu , il voi cita : "Nu stiu ce s-a schimbat in mine / Dar simt ca s-a schimbat ceva- / Ceva , la fel , ca dup-o boala grea , / Cand parca simti ca-ti este mult mai bine . /Am fost candva bolnav cu-adevarat?... / Sau boala mea n-a fost decat / Cosmarul unui vis urat / Din care-abia acum m-am desteptat ? ... " Versurile astea sunt cele mai potrivite pt starea mea de spirit de acum . Si as vrea sa se mentina pt mult timp . :)
Si daca asta e postul intrebarilor stupide , eu zic sa inchei in aceeasi maniera , intrebandu-ma . So , oare de ce nici eu nu ma cunosc suficient ? Si cat mai e pana la cer ? ...

Prietenia

Zilele astea au fost ciudate ... Au aparut probleme chiar si in mica noastra familie . Au fost ciondaneli , reprosuri , cuvinte grele ...
Cine ne-ar auzi , s-ar intrista , i-ar parea rau pentru noi . Nu spun ca mie nu-mi pare rau , dar nu pot sa nu privesc partea plina a paharului . In afara faptului ca am purtat o discutie si am lamurit totul , ca totul a revenit la normal , nu pot sa nu vad ca e chiar special c ni s intampla . Azi am realizat ca sunt intr-adevar la fel de importanta pentru prietenele mele cum sunt si ele pentru mine . Credeam ca numai eu am temeri gen "Daca ma cert cu ele , c ma fac ?" sau "Probabil ca n-as putea sa am incredere in nimeni altcineva " . Wrong , wrong , wrong ...
E chiar frumos sa vezi ca cineva chiar are nevoie de parerea ta , de sfatul tau , ca nu se simte bine azi daca nu ati ras impreuna dintr-o mare tampenie sau nu v-ati plans de mila reciproc din cauza "dramelor" din viata voastra .
Sunt unul din putinii oameni c cred ca prietenia este cea mai importanta in viata unui om . Daca s-ar face un sondaj p tema asta [sau poate s-a facut deja si n-am aflat eu :d] , cei mai multi dintre voi ati raspunde "dragostea" sau "familia" , altii "banii" ... Eu as spune ca prietenia este cu adevarat importanta pentru ca implica multe , multe trairi . Degeaba ai o familie , daca nu t intelegi cu ea , daca nu-i poti povesti mamei tale ce ti s intampla din simplul fapt ca nu sunteti prietene . Degeaba ai bani , daca nu ai cu cine sa-i cheltui pentru a-ti face viata mai frumoasa [ aici ma refer la calatorii , iesit in oras ... tot felul de modalitati de a-ti petrece timpul liber ] . Degeaba ai dragoste daca nu e reciproca .
Da . cel mai frumos este ca poti fi prieten si cu mama , si cu profa d mate , si cu partenerul de viata . Iti trebuie doar un punct comun cu persoana in cauza , trebuie sa ai multa afectiune de dat si d primit , incredere si un chef nebun de viata [ includ aici nopti nedormite petrecute la telefon , ore de neatentie deplina si "biletele" , un covrig impartit in 3 , romane de dragoste mai ceva ca Sandra Brown si lista poate continua ... si ramane deschisa :x ]
Si postul asta nu e nici pentru Crisu , nici pt Iulia , nici pentru mine ... Postul asta e pentru toate 3 , pentru prietenia noastra .

Frustrata ?

De ceva timp ma tot chinuie un gand ...
Am in jurul meu o multime de fete care au la randul lor prieteni . Nimic ciudat pana aici . Ceea ce ma intriga cu adevarat este ca , din ce in ce mai multe dintre ele au prieteni ce au prefixul varstei identic cu al "soacrelor" ... Mi se pare trist sa vad cum pustoaice de varsta mea si chiar mai mici se incurca cu acesti "domni" doar pt a beneficia de aer conditionat in masina straina si de cadouri scumpe ...
Oare eu [ cea care radiaza numai cand ii aude numele , cea careia nu i-ar pasa ca a venit sa o ia din fata blocului cu trotineta , pe jos sau cu tractorul , cea careia i-ar fi mai mult decat suficiente o strangere de mana si o plimbare pe jos chiar si in plina iarna ] sunt cea ciudata ? :-??

A new day has come !

Azi m-am trezit cu un chef de viata uimitor . De vesela ce am fost , am facut un lucru pt care mama ma cearta mereu ca nu-l fac .Iesind din scara , mi-am salutat o vecina . Stiu ca un om educat face asta in mod repetat . Si eu obisnuiam sa o fac inainte . Da' cum puii mei sa reziste mandria mea sa nu i se raspunda la salut ? In fine , azi , dupa cum ziceam , am salutat . Eh , sa nu credeti ca daca eu am facut o exceptie , la fel a facut si tanti Vasilica de la 7 [ de fapt habar n-am cum o cheama ] ... Dar cum era de asteptat , asta nu mi-a inlaturat buna dispozitie .
Pt ca ceasul nu s-a impus in fata mea in dimineata asta si am intarziat putin , le-am ratat pe fete si , automat , am ratat si taxiul . Nu-i bai . Pt asta exista autobuzul ca varianta de rezerva . Am urcat , mi-am luat bilet si m-am instalat pe un scaun , undeva in spate [ am mare noroc pt ca urc de la prima statie si prind :d ] . Pe scaunul alaturat mie a nimerit o doamna care ar fi incaput foarte bine si pe amandoua . Nimic deranjant daca nu ar fi avut si o aroma usturator de dulce de parfum de duzina . Nici acest lucru n-avea sa-mi distruga pofta de viata . Am continuat sa ma uit pe geam , fara vreo tinta anume . Simteam cum "colega" de alaturi imi urmareste fiecare miscare , ma analizeaza pana la culoarea sosetelor [ care nici macar nu se vedeau ] . Pe varful buzelor mi-a rasarit un zambet . Nu , n-avea nici o legatura cu ea . Am zambit pur si simplu , am zambit pt ca , inevitabil , gandul m-a dus la tine . Ca de fiecare data , fie ca e seara , dimineata sau doar vis .
In rest , am avut o zi buna .

Iubeste ..

Tu ... Pleaca ! Du-te ...
Du-te si caut-o si iubeste-o !
Iubeste-i privirea , nu ochii . Iubeste-i zambetul , nu buzele . Iubeste-i atingerea , nu mainile . Iubeste-i sufletul , nu trupul . Iubeste-o cu totul , fara rezerve ! Iubeste-o !!! Macar pe ea ... si fa-o fericita .
Eu ... Voi trece peste . We all do ..

Lapte gros :x

Da , azi la liceu cam asta am facut , ne-am rupt coloanele .
Lasand jocul in sine la o parte , nu pot sa nu observ cat seamana cu realitatea . Tot timpul trebuie sa existe doua parti adverse , publicul care observa orice miscare si "pernutsa" [ cea in mainile careia sta totul ] . Si acum voi explica fiecare fenomen in parte .
Pernutsa - Spuneam mai sus ca face tot jocul pt ca poate favoriza echipa preferata prin ceea ce se numeste "a trisa" . In societatea de astazi , fiecare dintre noi ne dorim o pernutsa p care sa ne sprijinim cand suntem pusi in dificultate si la care sa apelam . Pernutsa de la "lapte gros" este mituita cu o ciocolata [ multumesc cristi , dar nu :d], cea din viata de zi cu zi vrea mai mult ..
Prima echipa - Cea pe care se sare . Din cauza diferitilor factori [ ghinion , greselile membrilor echipei ] , coechipierii sunt nevoiti sa suporte greutatea adeversarilor + agresivitatea implicita a acestora . Cam asa se intampla si in realitate , asa-i ?
Echipa adversa - Cea care domina jocul . Membrii acesteia nu fac decat sa-si arate forta si norocul .
Ce e cu adevarat interesant la jocul asta e ca rolurile se schimba in permanenta . Fie ca ghicesti numarul [ sa-i spunem noroc ] , fie ca adversarii comit o greseala si s dezechilibreaza [ asta-i un noroc si mai mare ] , tu devii cel puternic , cel caruia i-a venit randul sa chinuie . Si acum din nou la realitate . De cate ori nu profitam de declinul celorlalti pt a ne remarca , de cate ori nu se intampla ca acum sa fim noi cei care conduc si in clipa urmatoare sa fim doborati ? Nu toti mergem pe deviza "cine greseste , plateste" intr-o oarecare masura ?
Publicul - Cei ce stau p langa si urmaresc fiecare greseala , fiecare gest , cei c s amuza p seama ta doar pt ca n-ai rezistat , nestiind cat d greu e sa-ti sustii in spate colegul c nu s limiteaza doar la 3 mese p zi :d . Cati oameni nu fac asta zilnic ? Cati nu rad de ceilalti aflandu-se in exterior , doar pt ca totul PARE atat d usor ?

Daca stau bine si ma gandesc , orice joc al copilariei - de la celebrul "razboi" pana la "lapte gros" - te pregateste pentru viata de adult .
P.S. : O diferenta esentiala intre aceste jocuri si realitate este aceea ca ne jucam razand , insa nu traim cu acelasi simt al umorului .

Sa nu crezi ce-ti spun acum !

Nepasarea ta ma face sa cred ca simt . Dar mint ...

ZAPADA . atunci si acum

Nu-mi place frigul d afara . Nu-mi place nici macar zapada . Nu , nu-ti inchipui ca este asa de-o viata . Este asa de cand totul a devenit o amintire , totul este ca un vis si zapada asta asa de adorabila pt unii este singura care mi-a mai ramas . Si asta ma enerveaza cel mai tare . As fi preferat sa dispara ea si sa ramana ei ... Care ei ?
Pai in primul rand EL , cel care petrecea zile intregi punandu-se la mintea mea de copil [ pe atunci chiar eram copil ] , cel care ma ridica in brate astfel incat sa pot ajunge sa pun palaria omului de zapada la care trudisem amandoi , cel care ma impingea cu sania p vale , cel care m-a invatat cum poti deveni ingeras cu doar o mana de zapada si un zambet p buze , cel care imi dadea manusile lui atunci cand ale mele s udau si dupa ce le udam si p ale lui imi strangea palmele inghetate in mainile lui mari si sufla in ele sa se incalzeasca ... Da , pe atunci chiar adoram zapada .
Si spun ei pentru ca mai era si EA , cea p care o vedeam ca pe zana mea buna .
Iti mai amintesti geamul casei d la tara p care te uitai cat de frumos ninge , sau sunetul lemnelor din soba veche care iti incalzeau manutsele reci ? Iti mai amintesti chipul ala senin si privirea aia gingasa care t primea in pragul casei cu branzoaice calde ? Mirosul ala ... Dumnezeule , ce n-as da sa ma mai bucur odata de el ! Iti mai amintesti cum spuneati impreuna rugaciunea , felul ei grijuliu de a te inveli , povestile ei cu zane bune si printi p cai albi ? Vocea ei calda ce-ti incanta ca un cantec de leagan urechile ? Mai stii cum o rugai sa inceapa cu sfarsitul povestii de teama ca iar nu-l vei prinde ? Mai ai prezent in minte zambetul ei si vocea ei ascutita care incerca sa para suparata pt ca iar ai plecat cu Dragos afara fara sa te imbraci gros ? ... Eu da ! Si asta pentru ca , sa cresc langa bunica si langa varul meu drag a fost o binecuvantare .
4 ani ... De ce nu mai am varsta asta ? Cand singura mea grija era cum sa fac s-o impac p bunica pt ca iar am facut o shotie nevinovata ?! Cand ei erau langa mine ...
Acum nu-mi mai place pt ca s-au mutat . Si nu-mi place deloc noua lor casa ... Nu-mi place deloc ca nu ne mai intalnim decat in vis . Acolo e asa frumos , acolo imi retraiesc copilaria iar ei imi zambesc mereu .
Bunica si Dragos , eu imi amintesc d voi . Spuneti-mi ca si voi va amintiti de mine intr-adevar !

Incep cu inceputul

Si pentru ca suntem in sezon , voi scrie despre noul an .


2009 - Un an in care se vor intampla multe . Voi deveni majora , voi trece clasa a 12-a , ma voi pregati de cel mai important examen al vietii mele ...
2009 - Un an in care poate toate sentimentele mele actuale vor fi deja fumate si poate voi reaprinde o noua tigara . Una cu noi sperante , noi vise , noi asteptari . si de fapt nu voi astepta decat acelasi lucru : ca fumul tigarii sa ajunga la el , si sa fumam impreuna ...
2009 - Un an in care poate voi deveni o persoana mai matura , mai dura . Sau poate nu voi ramane decat aceeasi visatoare ce-si inchipuie ca profunzimea lucrurilor tine de simplitatea lor si ca partea spirituala a acestora este cea care conteaza cu adevarat .
2009 - Un an de la care am multe asteptari . Sau , mai bine spus , in acest an am multe asteptari de la mine insami . Ma astept sa fiu ceva mai deschisa , mai realista , o perfectionista . Vreau sa fiu capabila sa pot face o nebunie fara sa o gandesc de 2 ori inainte , vreau sa-mi pot arata sentimentele exact asa cum sunt .
2009 - Un an de la care , pana la urma , nu-mi doresc decat sa fiu impacata cu mine insami , sa nu ma dezamagesc .
2009 - Primul an din restul vietii mele !