Aproape mare !

Ca de fiecare data cand se apropie ziua mea de nastere , devin si acum extrem de melancolica si ma gandesc la ce am realizat in ultimul an .
Pot afirma cu toata siguranta din lume ca varsta de 17 a fost cea mai tumultoasa din viata mea . Si nu pentru ca am facut nu stiu ce idiotenie sau lucru iesit din comun , ci pentru ca anul asta s-au produs cele mai radicale schimbari pentru mine . Cantarind ultimele evenimente , imi dau seama ca 17 ani e o varsta extrem de ciudata . Tu , ca om aproape major iti inchipui ca esti indreptatit sa faci tot ce face un adult , insa cand vine vorba de responsabilitati ramai in categoria celor mici .
Eu imi amintesc si acum cum , pe la vreo 13-14 ani cand imi cumparam toate revistele de fete , vedeam acolo anunturi date de tipe de 17-18 ani . Mi se pareau niste zeitati , singura mea dorinta era sa ajung si eu sa cer sfaturi in amor la revista si sa sune cam asa : " ce sa fac? oare ma iubeste sau doar ma foloseste ? sa raman cu el sau sa-l accept p S. ? alexa , 18 " ... Acum stau si ma gandesc la cat de retardate erau tipele . Eu macar eram mica si faceam teribilism , dar in capul lor ce era ?
Pe la 12 ani eram fermecata de matusile mele gemene care aveau fix 18 . Imi placea sa le vad cum se aranjeaza , sa le aud povestind de X-ulescu , sa ma plimb cu ele pe strada si sa le salute lumea , imi doream sa arat ca ele , ma imbracam cu hainele lor pe ascuns si invatam sa merg pe tocuri . Dupa 6 ani , ele sunt proaspete mamici care vorbesc de parcuri , de jucarii si pampersi . Si eu inca le admir .
Tot pe la pubertate eram fermecata de machiaj si oja . Dupa cativa ani buni , ma machez la fel de prost , iar cu oja ma dau incredibil de aiurea . La capitolul asta nu s-a schimbat nimic .

Nu o sa uit niciodata cum il veneram pe Piticu' si toata formatia Simplu . Si acum pastrez dosarul cu postere si articole cu ei .

Ce imprevizibil e totul ... Cate schimba timpul . Zilele trecute am reintalnit o colega de gradinita . Era fata cu care-mi schimbam senvisul si cu care jucam "Pic-Pic" . Era cea mai buna prietena a mea de acolo , cea mai tacuta si asculatoare din grupa . Acum nu e decat o pitsi machiata strident si cu colaceii la vedere ... De salutat nu pun problema pentru ca , recunosc , m-am schimbat destul ...
Cand ii povestesc mamei si ii spun ca nu-mi vine sa cred cate s-au schimbat , ea ma asigura ca vor aparea si mai multe schimbari , unele asteptate altele nu . Deci , sa vedem cam care ar fi ..
Imi doresc sa ramana neschimbat : prietenia mea cu ele , sufletul meu inocent , mama si tata , amintirea lui , visele mele .
Imi doresc sa se schimbe : oamenii , unele sentimente ce inca le port in mine si ma macina , perspectivele mele , asteptarile de la mine insami ... Si cred ca ar mai fi dar nu-mi vin acum in minte .
Pana una alta , 18 te astept ! Si desi uneori ma gandesc cu groaza la viitor , sunt aproape sigura ca suna bine :d

P.S. : La multi ani , ba !