E ciudat cum , desi esti atat de important pentru mine , scriu atat de putin despre tine , despre noi. Am atatea de spus , dar nu spun mai nimic...Imi pare ca , sa simt si sa impartasesc cu tine asta , e suficient.
Stii , m-am obisnuit sa ma simt iubita. M-am obisnuit sa ma uit in oglinda si sa vad cel mai fericit zambet al meu , m-am obisnuit sa ma trezesc dimineata cu un chef incredibil de viata doar pentru ca m-a trezit mesajul tau , m-am obisnuit ca tu sa-mi canti si eu sa te pup , m-am obisnuit sa ma gadili , sa ma tii de mana , sa-mi zambesti , sa ma privesti. Si nu ma pot inchipui altfel decat asa...
Imi place sa-mi dau seama ca esti atent la tot ce spun si retii fiecare detaliu , desi uneori aberez mult si prost. Imi place sa cred ca , macar un zambet/zi mi-l dedici , ca poate uneori ma visezi noptile , desi nu-ti amintesti niciodata ce ai visat.
Mi-as dori sa te vad si mai des decat o fac , sa nu-ti mai zic atat de des ca mi-e dor de tine. Sa nu-mi mai fie dor de tine pentru ca-mi esti alaturi.
As vrea sa te am mereu tolanit pe picioare , sa motai in timp ce eu ma joc cu barbita ta. Mi-ar placea sa pot sa ma joc cu nasul tau , sa ti-l chinui la fel cum o fac cateodata cu obrajii aia pufosi si molicei si draguti.
Desi iubesc sa-ti aud vocea aia adormita inainte de culcare , ma oftic ingrozitor ca nu esti langa mine sa-mi mormai acel "noapte buna" si "te iubesc" iar eu sa pot sa te mangai in par pana adorm.
Da , cand esti langa mine uit de timp , de oameni , de loc. Nu uit de lume. Pentru ca lumea esti tu. Pentru ca langa tine am lumea. Pentru ca iubesc.Pentru ca te iubesc!
