Cat ziceati ca dureaza dragostea?!

N-am mai scris demult.De pe vremea cand eram doar Alexandra,aveam ochii verzi si iubeam ciocolata.Am mai crescut putin de-atunci ,lucrurile numai sunt atat de simple.
Azi am avut examen.Azi am avut examen si tot ce-mi venea in minte era un moment anume din viata mea.Citeam subiectul si-n loc de franceza,vedeam o chineza vaga si-mi aparea momentul ala in minte , iar si iar.
Era imediat dupa seara in care aflasem ca ma place. Jucam carti cu ceilalti si eram pe val. Castigam joc dupa joc si radeam in hohote. Si asta era tot ce-mi doream sa fac. Desi stiam ca ma place. Il vedeam cum ma priveste si asteapta sa vorbim, ca si cum astepta cuminte sa ii vina randul. El astepta si eu asteptam. Sa-mi vad cartile ca sa-mi pot face planul de bataie. Cum reuseam sa nu fac o prioritate din privirea lui? Eram interesata , bineinteles. Dar parca ma bucuram stiindu-l acolo , asteptandu-ma. Asa eram eu.
Si eu il priveam,dar fara sa stie. Aproape ca-l citeam. Era acolo , batand din picior probabil , enervat de nepasarea mea, frumusel - si ce frumusel - imbracat in verde , foarte frumusel. Da , am mai zis asta , dar e adevarul.Mereu mi-a placut partea asta la el. Mereu o sa-mi placa.
Cand a devenit prioritate , imi amintea cat de nedreapta am fost la inceput. Dar nu eram nedreapta , eram eu . Si cand n-am mai fost , am incetat sa mai fiu eu , acea Alexandra cu ochii verzi si care iubeste ciocolata. Atunci incercam sa devin Allie si credeam ca pot fii ea. Si am fost , poate. O perioada. Pana cand in ochii lui am inceput sa devin vaduva anonima (o metafora cu privire la "The Notebook" , nimic mai mult).El a facut toate astea.

Da. Mai intai a fost usoara nepasare si nu o prioritate. Pe urma a fost capul prioritatilor. Acum e nepasare iar. Dar ramane inca prioritate. Pana are grija sa se schimbe si partea asta.Si atunci voi  redeveni doar Alexandra,cea cu ochii verzi si care iubeste ciocolata.Si care se concentreaza la examene..

IERI era acum aproximativ 3 ani si-mi doream sa fac ceva deosebit. Apoi IERI devenise AZI si il iubeam - cea mai grozava chestie pe care o facusem - ,era totul pentru mine. Nu credeam ca va veni un MAINE care va schimba totul.Si acel MAINE aproape ca e AZI.