Cat ziceati ca dureaza dragostea?!

N-am mai scris demult.De pe vremea cand eram doar Alexandra,aveam ochii verzi si iubeam ciocolata.Am mai crescut putin de-atunci ,lucrurile numai sunt atat de simple.
Azi am avut examen.Azi am avut examen si tot ce-mi venea in minte era un moment anume din viata mea.Citeam subiectul si-n loc de franceza,vedeam o chineza vaga si-mi aparea momentul ala in minte , iar si iar.
Era imediat dupa seara in care aflasem ca ma place. Jucam carti cu ceilalti si eram pe val. Castigam joc dupa joc si radeam in hohote. Si asta era tot ce-mi doream sa fac. Desi stiam ca ma place. Il vedeam cum ma priveste si asteapta sa vorbim, ca si cum astepta cuminte sa ii vina randul. El astepta si eu asteptam. Sa-mi vad cartile ca sa-mi pot face planul de bataie. Cum reuseam sa nu fac o prioritate din privirea lui? Eram interesata , bineinteles. Dar parca ma bucuram stiindu-l acolo , asteptandu-ma. Asa eram eu.
Si eu il priveam,dar fara sa stie. Aproape ca-l citeam. Era acolo , batand din picior probabil , enervat de nepasarea mea, frumusel - si ce frumusel - imbracat in verde , foarte frumusel. Da , am mai zis asta , dar e adevarul.Mereu mi-a placut partea asta la el. Mereu o sa-mi placa.
Cand a devenit prioritate , imi amintea cat de nedreapta am fost la inceput. Dar nu eram nedreapta , eram eu . Si cand n-am mai fost , am incetat sa mai fiu eu , acea Alexandra cu ochii verzi si care iubeste ciocolata. Atunci incercam sa devin Allie si credeam ca pot fii ea. Si am fost , poate. O perioada. Pana cand in ochii lui am inceput sa devin vaduva anonima (o metafora cu privire la "The Notebook" , nimic mai mult).El a facut toate astea.

Da. Mai intai a fost usoara nepasare si nu o prioritate. Pe urma a fost capul prioritatilor. Acum e nepasare iar. Dar ramane inca prioritate. Pana are grija sa se schimbe si partea asta.Si atunci voi  redeveni doar Alexandra,cea cu ochii verzi si care iubeste ciocolata.Si care se concentreaza la examene..

IERI era acum aproximativ 3 ani si-mi doream sa fac ceva deosebit. Apoi IERI devenise AZI si il iubeam - cea mai grozava chestie pe care o facusem - ,era totul pentru mine. Nu credeam ca va veni un MAINE care va schimba totul.Si acel MAINE aproape ca e AZI.

Comeback

Ti s-a intamplat vreodata sa remarci un strain intr-o poza de-a ta? Te face sa te intrebi...Oare cati straini au o poza cu tine in fundal? La cate clipe din vietile celorlalti ai fost partas fara sa stii macar? Ai facut parte din vietile lor atunci cand visele lor s-au implinit? I-ai sarbatorit? Sau ai fost acolo atunci cand lumea lor s-a naruit?

De la dorinta la realitate.

Candva , demult mi-am asezat o geana in san si mi-am pus o dorinta.Nu mi-am dorit papusi , mingi , hainute si alte lucruri preferate de orice copil. Mi-am dorit ca intr-o zi sa am lumea , sa fie a mea.
Pe-atunci aveam o viziune diferita asupa lumii. Mi-o inchipuiam ca globul acela de sticla pe care , daca il intorci cu susul in jos incepe sa ninga. Imi imaginam cum , cu o simpla miscare , as putea sa infloresc toti copacii din lume sau as face toti oamenii sa rada in hohote si sa fie fericiti. Voiam sa am globul acela in mainile mele si sa pot sa manuiesc tot ce curinde dupa bunul plac...sa ma joc cu oamenii asa cum vedeam la televizor teatrul de papusi. Credeam ca numai in felul acela as putea fii pe deplin fericita.


Astazi , vad cum dorinta mea de copil usor egoist este , pe cat de imposibila , pe atat de reala.
Nu am globul mult visat in mainile mele , dar am ceva mult mai pretios de atat. Am o pereche de ochi verzi in care daca ma uit , prind puteri magice. Ochii aia sunt ghidul meu spre lumea perfecta pe care mi-o doream in copilarie. Sa-i simt aproape e ca si cum toti mi-ar zambi si ar fii fericiti pentru fericirea mea , e ca si cum le-as fii exemplu si i-as indruma spre lumea mea fara griji si fara lacrimi.

Ochii verzi prin care vad astazi lumea sunt altii decat ai mei. Sunt ochii lui , cel ce-i al meu.

Te iubesc , stiai ?!

E ciudat cum , desi esti atat de important pentru mine , scriu atat de putin despre tine , despre noi. Am atatea de spus , dar nu spun mai nimic...Imi pare ca , sa simt si sa impartasesc cu tine asta , e suficient.

Stii , m-am obisnuit sa ma simt iubita. M-am obisnuit sa ma uit in oglinda si sa vad cel mai fericit zambet al meu , m-am obisnuit sa ma trezesc dimineata cu un chef incredibil de viata doar pentru ca m-a trezit mesajul tau , m-am obisnuit ca tu sa-mi canti si eu sa te pup , m-am obisnuit sa ma gadili , sa ma tii de mana , sa-mi zambesti , sa ma privesti. Si nu ma pot inchipui altfel decat asa...

Imi place sa-mi dau seama ca esti atent la tot ce spun si retii fiecare detaliu , desi uneori aberez mult si prost. Imi place sa cred ca , macar un zambet/zi mi-l dedici , ca poate uneori ma visezi noptile , desi nu-ti amintesti niciodata ce ai visat.

Mi-as dori sa te vad si mai des decat o fac , sa nu-ti mai zic atat de des ca mi-e dor de tine. Sa nu-mi mai fie dor de tine pentru ca-mi esti alaturi.
As vrea sa te am mereu tolanit pe picioare , sa motai in timp ce eu ma joc cu barbita ta. Mi-ar placea sa pot sa ma joc cu nasul tau , sa ti-l chinui la fel cum o fac cateodata cu obrajii aia pufosi si molicei si draguti.
Desi iubesc sa-ti aud vocea aia adormita inainte de culcare , ma oftic ingrozitor ca nu esti langa mine sa-mi mormai acel "noapte buna" si "te iubesc" iar eu sa pot sa te mangai in par pana adorm.
Da , cand esti langa mine uit de timp , de oameni , de loc. Nu uit de lume. Pentru ca lumea esti tu. Pentru ca langa tine am lumea. Pentru ca iubesc.Pentru ca te iubesc!

Pauza de vis...

Plec departe. Plec undeva unde pot sa-mi abandonez visele , sa le fac uitate. Sa ma intorc fara ele , sa raman fara...Si odata cu ele , sa-mi pierd sperantele , dezamagirile , iluziile. Sa raman seaca! Nu mai astept! Nu ma mai plantez in fata calculatorului fara a-l folosi macar , nu mai tin telefonul langa mine tresarind la fiecare apel , nu mai ies sperand sa te revad.Numai!
Plec acolo unde nu exista oameni care sa ma dadaceasca si sa ma faca sa ma simt si mai pulbere decat sunt , acolo unde apasarile mele plutesc in neant si nu le mai pot simti . Plec undeva unde nu pot auzi ticaitul ceasului ce-mi semnaleaza absenta ta , de parca n-as stii ca nu esti... Plec acolo unde n-am nevoie sa mananc , sa dorm , sa fiu.Plec!


Noapte Buna!

Viata e nedrept al dracu' !

Un mesaj afurisit... Atat am primit. In loc de o discutie... Stiam ca e ceva... Simteam. M-ai mintit , ai zis ca n-ai nimic.Mi-ai zis ca ma iubesti. Si doar un amarat de mesaj... As fi vrut sa ma saruti. Sa ma incarc cu tine , sa imi ramana macar asta... Pentru ca imi va fii dor.
Imi va fii dor de gura aia draga , de ochii aia limpezi. Imi va fii dor de respiratia ta pe gatul meu , de mana ta prinzandu-ma de mijloc , de mana mea mica si rece in palma ta mare si calda... Imi va fii dor sa zambesc din strafunduri doar privindu-te. Imi vor lipsi vocea aia adormita noaptea tarziu si marmaitul tau-cel mai frumos "noapte buna" posibil...Nu vei mai fii acolo sa ma necajesti , sa ma gadili, sa ma enervezi. Adoram sa faci asta.Nu voi mai avea cui sa-i zic dimineata devreme sa se imbrace gros ca azi e mai frig ca ieri si sa fiu constienta ca nu voi fii luata in seama nici de data asta.

Tu n-o sa-mi lipsesti. De tine mi-e dor demult. M-am obisnuit cu apasarea asta. Dar imi va lipsi rasul tau. Imi vor lipsi vocea si felul in care imi ziceai "scorpie" , "gaza" , "gasca"...

As fii vrut sa ma mai saruti odata. Prindeam aripi cand faceai asta... Ce daca acum le-ai retezat din radacini... ?! Macar am invatat sa zbor...

Imi va fii dor de sufletul meu tremurand in prezenta ta... Imi va fii dor de el de-a-ntregul. Ma uit la mine si nu-l zaresc. Nu mai e aici...

Odihneste-te in pace , suflet prost!

And the Oscar goes to ...

De cate ori te-ai simtit cel mai dobitoc/dobitoaca de pe Terra ? Eu nu prea m-am simtit. Azi vad ca ar fii trebuit.
And the Oscar for Best Loser goes tooo ... me :)




P.S. : Iti multumesc pt tot ce faci pentru mine asa idioata cum sunt.