Candva , demult mi-am asezat o geana in san si mi-am pus o dorinta.Nu mi-am dorit papusi , mingi , hainute si alte lucruri preferate de orice copil. Mi-am dorit ca intr-o zi sa am lumea , sa fie a mea.
Pe-atunci aveam o viziune diferita asupa lumii. Mi-o inchipuiam ca globul acela de sticla pe care , daca il intorci cu susul in jos incepe sa ninga. Imi imaginam cum , cu o simpla miscare , as putea sa infloresc toti copacii din lume sau as face toti oamenii sa rada in hohote si sa fie fericiti. Voiam sa am globul acela in mainile mele si sa pot sa manuiesc tot ce curinde dupa bunul plac...sa ma joc cu oamenii asa cum vedeam la televizor teatrul de papusi. Credeam ca numai in felul acela as putea fii pe deplin fericita.
Astazi , vad cum dorinta mea de copil usor egoist este , pe cat de imposibila , pe atat de reala.
Nu am globul mult visat in mainile mele , dar am ceva mult mai pretios de atat. Am o pereche de ochi verzi in care daca ma uit , prind puteri magice. Ochii aia sunt ghidul meu spre lumea perfecta pe care mi-o doream in copilarie. Sa-i simt aproape e ca si cum toti mi-ar zambi si ar fii fericiti pentru fericirea mea , e ca si cum le-as fii exemplu si i-as indruma spre lumea mea fara griji si fara lacrimi.
Ochii verzi prin care vad astazi lumea sunt altii decat ai mei. Sunt ochii lui , cel ce-i al meu.
One month later
Acum 13 ani