Iubeste ..

Tu ... Pleaca ! Du-te ...
Du-te si caut-o si iubeste-o !
Iubeste-i privirea , nu ochii . Iubeste-i zambetul , nu buzele . Iubeste-i atingerea , nu mainile . Iubeste-i sufletul , nu trupul . Iubeste-o cu totul , fara rezerve ! Iubeste-o !!! Macar pe ea ... si fa-o fericita .
Eu ... Voi trece peste . We all do ..

Lapte gros :x

Da , azi la liceu cam asta am facut , ne-am rupt coloanele .
Lasand jocul in sine la o parte , nu pot sa nu observ cat seamana cu realitatea . Tot timpul trebuie sa existe doua parti adverse , publicul care observa orice miscare si "pernutsa" [ cea in mainile careia sta totul ] . Si acum voi explica fiecare fenomen in parte .
Pernutsa - Spuneam mai sus ca face tot jocul pt ca poate favoriza echipa preferata prin ceea ce se numeste "a trisa" . In societatea de astazi , fiecare dintre noi ne dorim o pernutsa p care sa ne sprijinim cand suntem pusi in dificultate si la care sa apelam . Pernutsa de la "lapte gros" este mituita cu o ciocolata [ multumesc cristi , dar nu :d], cea din viata de zi cu zi vrea mai mult ..
Prima echipa - Cea pe care se sare . Din cauza diferitilor factori [ ghinion , greselile membrilor echipei ] , coechipierii sunt nevoiti sa suporte greutatea adeversarilor + agresivitatea implicita a acestora . Cam asa se intampla si in realitate , asa-i ?
Echipa adversa - Cea care domina jocul . Membrii acesteia nu fac decat sa-si arate forta si norocul .
Ce e cu adevarat interesant la jocul asta e ca rolurile se schimba in permanenta . Fie ca ghicesti numarul [ sa-i spunem noroc ] , fie ca adversarii comit o greseala si s dezechilibreaza [ asta-i un noroc si mai mare ] , tu devii cel puternic , cel caruia i-a venit randul sa chinuie . Si acum din nou la realitate . De cate ori nu profitam de declinul celorlalti pt a ne remarca , de cate ori nu se intampla ca acum sa fim noi cei care conduc si in clipa urmatoare sa fim doborati ? Nu toti mergem pe deviza "cine greseste , plateste" intr-o oarecare masura ?
Publicul - Cei ce stau p langa si urmaresc fiecare greseala , fiecare gest , cei c s amuza p seama ta doar pt ca n-ai rezistat , nestiind cat d greu e sa-ti sustii in spate colegul c nu s limiteaza doar la 3 mese p zi :d . Cati oameni nu fac asta zilnic ? Cati nu rad de ceilalti aflandu-se in exterior , doar pt ca totul PARE atat d usor ?

Daca stau bine si ma gandesc , orice joc al copilariei - de la celebrul "razboi" pana la "lapte gros" - te pregateste pentru viata de adult .
P.S. : O diferenta esentiala intre aceste jocuri si realitate este aceea ca ne jucam razand , insa nu traim cu acelasi simt al umorului .

Sa nu crezi ce-ti spun acum !

Nepasarea ta ma face sa cred ca simt . Dar mint ...

ZAPADA . atunci si acum

Nu-mi place frigul d afara . Nu-mi place nici macar zapada . Nu , nu-ti inchipui ca este asa de-o viata . Este asa de cand totul a devenit o amintire , totul este ca un vis si zapada asta asa de adorabila pt unii este singura care mi-a mai ramas . Si asta ma enerveaza cel mai tare . As fi preferat sa dispara ea si sa ramana ei ... Care ei ?
Pai in primul rand EL , cel care petrecea zile intregi punandu-se la mintea mea de copil [ pe atunci chiar eram copil ] , cel care ma ridica in brate astfel incat sa pot ajunge sa pun palaria omului de zapada la care trudisem amandoi , cel care ma impingea cu sania p vale , cel care m-a invatat cum poti deveni ingeras cu doar o mana de zapada si un zambet p buze , cel care imi dadea manusile lui atunci cand ale mele s udau si dupa ce le udam si p ale lui imi strangea palmele inghetate in mainile lui mari si sufla in ele sa se incalzeasca ... Da , pe atunci chiar adoram zapada .
Si spun ei pentru ca mai era si EA , cea p care o vedeam ca pe zana mea buna .
Iti mai amintesti geamul casei d la tara p care te uitai cat de frumos ninge , sau sunetul lemnelor din soba veche care iti incalzeau manutsele reci ? Iti mai amintesti chipul ala senin si privirea aia gingasa care t primea in pragul casei cu branzoaice calde ? Mirosul ala ... Dumnezeule , ce n-as da sa ma mai bucur odata de el ! Iti mai amintesti cum spuneati impreuna rugaciunea , felul ei grijuliu de a te inveli , povestile ei cu zane bune si printi p cai albi ? Vocea ei calda ce-ti incanta ca un cantec de leagan urechile ? Mai stii cum o rugai sa inceapa cu sfarsitul povestii de teama ca iar nu-l vei prinde ? Mai ai prezent in minte zambetul ei si vocea ei ascutita care incerca sa para suparata pt ca iar ai plecat cu Dragos afara fara sa te imbraci gros ? ... Eu da ! Si asta pentru ca , sa cresc langa bunica si langa varul meu drag a fost o binecuvantare .
4 ani ... De ce nu mai am varsta asta ? Cand singura mea grija era cum sa fac s-o impac p bunica pt ca iar am facut o shotie nevinovata ?! Cand ei erau langa mine ...
Acum nu-mi mai place pt ca s-au mutat . Si nu-mi place deloc noua lor casa ... Nu-mi place deloc ca nu ne mai intalnim decat in vis . Acolo e asa frumos , acolo imi retraiesc copilaria iar ei imi zambesc mereu .
Bunica si Dragos , eu imi amintesc d voi . Spuneti-mi ca si voi va amintiti de mine intr-adevar !

Incep cu inceputul

Si pentru ca suntem in sezon , voi scrie despre noul an .


2009 - Un an in care se vor intampla multe . Voi deveni majora , voi trece clasa a 12-a , ma voi pregati de cel mai important examen al vietii mele ...
2009 - Un an in care poate toate sentimentele mele actuale vor fi deja fumate si poate voi reaprinde o noua tigara . Una cu noi sperante , noi vise , noi asteptari . si de fapt nu voi astepta decat acelasi lucru : ca fumul tigarii sa ajunga la el , si sa fumam impreuna ...
2009 - Un an in care poate voi deveni o persoana mai matura , mai dura . Sau poate nu voi ramane decat aceeasi visatoare ce-si inchipuie ca profunzimea lucrurilor tine de simplitatea lor si ca partea spirituala a acestora este cea care conteaza cu adevarat .
2009 - Un an de la care am multe asteptari . Sau , mai bine spus , in acest an am multe asteptari de la mine insami . Ma astept sa fiu ceva mai deschisa , mai realista , o perfectionista . Vreau sa fiu capabila sa pot face o nebunie fara sa o gandesc de 2 ori inainte , vreau sa-mi pot arata sentimentele exact asa cum sunt .
2009 - Un an de la care , pana la urma , nu-mi doresc decat sa fiu impacata cu mine insami , sa nu ma dezamagesc .
2009 - Primul an din restul vietii mele !