Dupa un an - fix un an de cand am murit si am inviat sufleteste de mii de ori - realizez ca timpul nu vindeca . Doar trece ... Iar eu regret ca n-am facut cat trebuia sa fac . Regret ca nu m-am bucurat si mai tare de toate clipele petrecute impreuna , ca nu am ras si mai mult decat am facut-o , ca nu ti-am zis niciodata cat de mult insemni pentru mine ...
Am depins si depind mereu de un gest de afectiune . Si tu ? Tu de ce nu esti aici sa-l oferi ? Si eu ? Eu de ce nu-ti mai pot vedea macar o data ochii aia limpezi si calzi care ma ghidau si pan' la dracu' ?
Da , aveam incredere oarba in tine . Erai zeul meu , daca tu te urcai in pom dupa cirese , stiam ca trebuie sa invat sa ma urc si eu . Si incercam pe ascuns . Doar sa te surprind cand voi reusi . Si nu-mi iesea din prima . Si imi juleam genunchii , dar asta nu ma impiedica sa mai incerc . Si reuseam intr-un final . Si-ti aduceam cirese , ca semn al triumfului meu .
Daca te vedeam discutand despre fotbal , stiam ca fotbalul este pasiunea mea . Daca imi ziceai ca morcovii sunt cei mai buni , mancam tone de morcovi indiferent daca imi placeau sau nu .
Acum ma simt ratacita . Fara tine , parca nu am directie . Desi merg inainte , as vrea sa stau pe loc .Singurul lucru care ma opreste din plans atunci cand ma gandesc la tine sunt amintirile , amintiri ce ne vor lega mereu . Ramai special pentru mine toata viata ! Si dincolo de ea !
Ai grija de mine , dar mai ales ai grija de sufletul tau ...
One month later
Acum 13 ani