Soyons heureux ensemble !

Ma simt usor ... straina . De toti si toate . Desi mi-e mai bine ca niciodata , am momente in care nu-mi dau seama ce si cine sunt . Ce caut eu in vietile voastre si voi intr-a mea ? De ce am o viata ? De ce mi-o petrec cu voi si voi vi le petreceti pe ale voastre cu mine ? Ce am facut sa merit o asemenea mama , o asemenea prietena [ da , intr-un final una e :) ] , un asemenea iubit , asemenea verisori [ unii mai sunt cu mine , unul nu ... de fapt mereu va ramane cu mine ] ? De ce ei ma fac sa ma simt speciala , desi sunt constienta ca nu sunt ?
Si da , ziceam ca mi-e bine . Si acum sunt sigura ca si in trecut mi-a fost . Si nu regret nimic . Si daca vreau ceva din trecut , il pot avea oricand . Prin amintiri ... Eu sunt stapana amintirilor mele si nimeni nu mi le va lua vreodata !
Si pentru ca il ador pe Minulescu , il voi cita : "Nu stiu ce s-a schimbat in mine / Dar simt ca s-a schimbat ceva- / Ceva , la fel , ca dup-o boala grea , / Cand parca simti ca-ti este mult mai bine . /Am fost candva bolnav cu-adevarat?... / Sau boala mea n-a fost decat / Cosmarul unui vis urat / Din care-abia acum m-am desteptat ? ... " Versurile astea sunt cele mai potrivite pt starea mea de spirit de acum . Si as vrea sa se mentina pt mult timp . :)
Si daca asta e postul intrebarilor stupide , eu zic sa inchei in aceeasi maniera , intrebandu-ma . So , oare de ce nici eu nu ma cunosc suficient ? Si cat mai e pana la cer ? ...